Sunday, February 28, 2010

Povestea mea de emigrare-partea 1



Continuare de aici :
Povestea mea de emigrare incepe undeva dupa deziluzia alegerilor din 2000-2004,cand am realizat ca nimic nu se va schimba in Romania,si ca nu vreau sa-mi irosesc viata sperand . Am trecut prin anumite etape in viata profesionala:student(am terminat o facultate de finante-banci),angajat si angajator. Dpdv financiar ajunsesem sa fiu  multumita, dar eram foarte frustrata de ceea ce era in jurul meu: mizerie ,rautate ,minciuna etc. Asa ca... am ales emigrarea.
Cum nu avusesem noroc la Loteria Vizelor(cred ca aplicasem 10 ani in sir dupa ce a castigat fratele meu) a trebuit sa caut alta modalitate. Asa ca mi-am gasit inca un part-time job: cautarea de joburi in SUA pe net, eu fiind in RO.Perseverenta mi-a fost rasplatita si dupa cca. un an de la inceputul cautarilor eram fericita posesoare a unei vize H1B in pasaport. Si eram gata de aventura americana.
Am ajuns in Los Angeles intr-o frumoasa zi de inceput de octombrie. Plecasem din Timisoara cu o cursa Lufthansa ,cu o zi pauza in Munchen-era ultima zi de Oktoberfest, si asa ceva nu se putea rata. Ce m-a socat prima data cand am ajuns aici,era mirosul florilor,vegetatiei,- nu mi-am dat bine seama exact ce fel de parfum era.Dar va jur ca mirosea asa de frumos de am crezut ca am ajuns in paradis.
Fratele meu m-a asteptat la aeroport ,dar  eram buimaca de nesomn si emotii. In aeroport dupa debarcare am avut parte de niste intamplari neprevazuto-tragi-comice-despre care poate o sa povestesc alta data.
Apoi a inceput acel stres caracteristic oricarui inceput:aplicarea la SSN,cumpararea masinii la 3 zile dupa ce am ajuns aici(prima mea masina a fost o Honda Accord ),aplicarea pentru DL(pentru ca aveam carnet de conducere din Ro am dat testul scris,dupa care am cerut un "Temporary Driver License" pe 2 luni,si cu asta am putut conduce  pana cand mi-am dat testul practic),cautarea unei locuinte(fratele meu a venit co-signer pentru asta) etc.
Recunosc ca nu am avut parte de acel inceput greu caracteristic,deoarece am avut ajutorul fratelui meu si a catorva prieteni pentru inceput. Tocmai pentru ca dupa o perioada am realizat cat de norocoasa am fost, am ajutat si eu la randul meu cateva familii de romani la stabilirea lor aici.
Dar despre asta alta data!

Oceanul atunci...

Monday, February 22, 2010

Dis-de-dimineata!

Zambile, frumoase zambile:


S-au copt rosiile-desi ploaia le-a cam "stricat":



Mici si plapande-papadiile:


Tuesday, February 16, 2010

Ne-aţi trădat, emigranţilor! Ba v-am salvat, nefericiţilor! Stefan N. MAIER

Aşadar, ne-aţi trădat, emigranţilor!

Aţi plecat din România în căutarea libertăţii, a unui trai decent şi a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-aţi lăsat fără inteligenţa şi fără priceperea voastră, fără forţa care s-ar fi putut aduna AICI şi nu ACOLO pentru construirea unei lumi mai bune. V-aţi construit case, v-aţi găsit slujbe, v-aţi aciuiat la sânul generos al unor societăţi care v-au dat o pâine şi v-au ridicat.
Iar noi am rămas singuri cu comunismul românesc, singuri cu anticomunismul românesc, singuri cu politicianismul de ev mediu al tuturor acestor partide, partiduleţe şi politicieni care nu urmăresc decât interese strict legate de maţul lor personal. Am rămas singuri cu proştii ăştia de colegi de muncă fără altă preocupare decât de a se mânca la nesfârşit între ei, într-o societate care ar fi trebuit să renască, nu să moară progresiv, după Decembrie 1989, adică exact acum 20 de ani. Am rămas în blocurile noastre insalubre, dintre care peste o jumătate ar trebui darâmate şi reconstruite din cauza afecţiunilor cauzate de cutremure, gândaci, ploşniţe, igrasie, manele, îmbătrânire naturală...
Am rămas marginali într-o lume marginală.
Ne-aţi trădat, emigranţilor, dar asta n-ar fi nimic încă, dacă nu v-aţi fi trădat şi pe voi înşivă!
V-aţi lăsat în urmă părinţi, copii, fraţi, cei mai buni prieteni, profesori, oameni pe care i-aţi iubit, locuri dragi, gusturi şi mirosuri, imagini şi sunete. Aţi lăsat în urmă morminte care au început să intre în paragină sau au fost vandalizate. V-aţi lăsat zecile, sutele, miile de cărţi care v-au format dar nu au mai avut loc în geamantanele voastre mici de fugari. V-aţi găsit scuze şi consolări pentru toate acestea.
Ne-aţi trădat şi continuaţi zilnic să ne trădaţi dându-ne sfaturi sau îndemnându-ne de la distanţa şi confortul mediului în care trăiţi, criticându-ne des şi chiar bucurându-vă parcă de necazurile noastre, care nu vin decât să justifice o dată în plus faptul că, din punctul vostru egoist de vedere, aţi luat cea mai bună decizie când aţi decis să plecaţi. Iar recent ne-aţi decis si preşedintele prin votul vostru, punănd cireaşa pe tort. Sau, poate, chiar mai bine zis, bomboana pe coliva...


Ba v-am salvat, nefericiţilor!

Ne-am construit case fără să fie nevoie să furăm, muncind onest, ne-am găsit slujbe fără să fie nevoie să ne prostituăm, ne-am integrat în societăţi care i-au apreciat pe cei mai buni dintre noi şi ne-au făcut loc în primele linii, urmându-ne, nu dându-ne în cap, aşa cum eram obişnuiţi ori de căte ori încercam să facem ceva bun in România.

Aţi rămas cu politicienii pe care-i meritaţi, pentru că ei s-au ridicat dintre voi şi cu sprijinul vostru, nu sunt extratereştri. Colegii voştri de muncă sunteţi voi înşivă. Blocurile în care locuiţi, paraziţii, marginalitatea, vă aparţin. Le aveţi cum le întreţineţi.
N-am lăsat nimic în urmă care am fi putut lua cu noi, iar pe cei dragi şi apropiaţi i-am ajutat cum nimeni n-ar fi îndrăznit să viseze măcar că i-am fi putut ajuta, rămânând în România. Banii trimişi de noi şi cheltuiţi de ei pe produse şi servicii au ţinut în viaţă o economie care ar fi fost altfel în cădere liberă, echilibrând ani de zile balanţa de plăţi a ţării. Medicamentele plătite de noi au salvat nenumărate vieţi omeneşti, cheltuielile noastre ca turişti în ţara din care a trebuit să plecăm pentru a ne trăi viaţa au reprezentat şi vor reprezenta mulţi ani de acum încolo o pâine pentru voi. Căci dacă nu venim noi să revedem imagini, să reascultăm sunete, să ne bucurăm de gusturile şi mirosurile copilăriei, adolescenţei ori tinereţii noastre, câţi turişti credeţi că ar prefera Romănia unor destinaţii unde ospitalitatea nu e doar o poveste pentru pionieri şi utecişti, preţurile sunt suportabile şi veceurile utilizabile?
Am plecat cu geamantane mici nu pentru că n-am fi vrut să luăm cărţile dragi cu noi, ci pentru că am plecat în necunoscut! Dar ce bine vă pare cănd ne vedeţi revenind cu geamantane mari, pline de cadouri şi atenţii, prin care încercăm, umili, să ne cerem iertare pentru bunăstarea noastră îndepărtată şi pentru anii în care nu ne-am văzut...
Continuăm să vă împărtăşim din experienţa noastră pentru ca şi voi să încercaţi să faceţi ceva acolo unde sunteţi, pentru a fi mai liberi şi pentru a vă realiza, descotorosindu-vă de minciună, comunicănd direct, cu răspundere şi onoare, renunţănd la individualismul anarhic atât de copios exploatat de găştile care vă conduc şi reuşesc să vă fure, cum spunea cineva, şi banii pe care nu-i aveţi.
Ascultaţi şi citiţi limba română vorbită de noi, urmăriţi cum ţinem în viaţă tradiţiile româneşti autentice, în mod neostentativ şi în armonie cu cele ale popoarelor care ne-au primit cu braţele deschise şi veţi înţelege că în timp ce cultura voastră devine din ce în ce mai imitativă şi mai subţire, noi suntem de fapt cei care o mai ţinem în viaţă aşa cum am moştenit-o şi aşa cum am crezut în calităţile ei universale.
Cât despre preşedintele care v-a ieşit, oricare s-ar fi ales viaţa voastră ar fi fost aceeaşi, să nu vă faceţi iluzii. Preocupaţi-vă de fericire NUMAI PENTRU VOI , lăsând apa vieţii voastre să învârtă roata morii voastre şi vă va fi mai bine şi fiecăruia dar şi tuturor. Învăţaţi asta de la noi şi salvaţi-vă, cum şi noi am învăţat pe unde am ajuns, şi suntem mult mai bine decât dacă am fi rămas fiecare în mahalaua lui.


Nota autorului:
De ceva timp îmi umbla obsesiv în minte titlul acestui articol. În fine m-am decis să aştern şi ideile care veneau sub el. Fireşte, subiectul e mult mai complex şi mai nuanţat, de la caz la caz. Cititorul va trage singur linia introspectivă.

Visul american sau despre emigrarea in US!

M-am gandit mult pana sa scriu acest post,deoarece nu as vrea sa transform blogul intr-un chat despre vize de emigrare si vize temporare,dar cred ca un coltisor cu informatii despre acest subiect ar fi bine-venit.  Experienta mea personala si a cunoscutiilor mei poate fi de ajutor pentru cei aflati la stadiul de "as vrea...dar nu stiu cum!". 
As aprecia contributia voastra(a cititorilor)-cu intrebari,pareri,experiente personale etc.
So let's get the ball rolling!:)

Monday, February 15, 2010

Iarna californiana!

Dupa cum ma asteptam,iarna s-a cam dus de pe meleagurile noastre. Azi au fost cam 25 grade Celsius. Uraa...sezonul de vara se apropie.
Cateva imagini din jurul casei:






                      Un tangerin doua tangerine:


Monday, February 8, 2010

Happy Birthday Diana!

Saptamana trecuta,marti, am sarbatorit ziua mea de nastere si vreau sa va multumesc tuturor ca sunteti prieteni asa de buni,si nu m-ati uitat cu aceasta ocazie.  Primul telefon a fost din Romania asa pe la vreo 5 dimineatza!!  Asa ca mi-am inceput ziua devreme.
P.S. Nu mai retin cati anisori am sarbatorit...asa ca ....!!:))))
Tortul a fost cumparat de aici,si era de ciocolata cu zmeura.Yummy. Porto's Rocks!

Canada healthcare vs. US Healthcare-Premierul Williams - din N.L. Canada- s-a operat in US

O noua lovitura pentru democratii din US,care se lupta sa schimbe sistemul de sanatate din US,dintr-unul bazat pe private insurances intr-unul condus de guvern(brrr scary).  Cred ca decizia premierului Williams a mai adaugat niste intrebari pe lista pentru cei care vor sa introduca socialized healthcare in US.. De ce s-a operat premeirul Williams in US?Se zice ca sistemul medical din Canada este cel mai bun cel mai bla-bla bla-bla(BS-uri de stanga) ,iar cel din US trebuie schimbat. Si atunci ce credeti despre gestul premeirului Williams?
Cateva articole despre asta Premierul Williams din N.L. Canada programat la operatie in US si
Premierul Williams se resupereaza dupa operatia de inima din US
P.S. Ca o parere personala,cred ca sistemul medical din US este cel mai bun din toata lumea,calitatea serviciilor fiind cu mult peste orice alt sistem medical din lume.Trebuie umblat la malpractice suits( care ridica pretul malpractice insurances la 6 digits si in consecinta duce pretul serviciilor medicale in sus) si cei neasigurati voluntar (si aici nu vorbesc de milioanele de ilegali care beneficiaza de sistemul medical fara sa plateasca nimik, umfland facturile celor care platesc) .
In cifre proportiile arata cam asa(aproximativ):din 250 milioane de americani,50 milioane nu au asigurare medicala.25 milioane(minim as zice eu) sunt ilegalii.Din cei 25 de milioane ramasi,cca. 15 milioane au acces la asigurare medicala cu costuri minime,dar din diferite motive nu o acceseaza.Si atunci ramane o categorie pentru care musai trebuie sa se faca ceva:cei cu boli cronice.Pentru ei trebuie gasita o solutie. Dar....acum vin si va intreb: de ce trebuie sa se schimbe un sistem care functioneaza pentru mai mult de 80% din populatie? De ce nu se gaseste o solutie pentru cei 20%?

Thursday, February 4, 2010

Romania a trimis ajutoare in Tahiti!- aproape adevarat

O stire aparuta pe times.ro zice asha:

Un incident hilar a avut loc ieri in Tahiti, dupa ce un batalion de vanatori de munte din Romania a fost subiectul unei crize isterice de ras pe insula paradiziaca din Polinezia Franceza.

Din cauza unei confuzii regretabile, Ministerul Apararii a gresit destinatia ajutoarelor pentru victimele cutremurului din Haiti, expediind un batalion de vanatori de munte, precum si 2000 de tone de provizii, apa, paturi, medicamente si alimente intr-o directie total opusa, respectiv in insula Tahiti, aflata in Pacificul de Sud.
"Eu zic ca nu trebuie sa facem un spectacol din chestia asta. Adica, numele seamana foarte, foarte mult. Haiti, Tahiti, Mahiti, Papiti. Sa le ia dracu', suna la fel", a declarat pentru times.ro Ministrul Apararii, Gabriel Oprea.

Nu va lasati pacaliti,este o stire aproape adevarata. Adika s-ar putea intampla.Recunosc ca am zambit cand am citit stirea,si m-am gandit "ehe nu m-as mira daca s-ar si intampla,doar se stie ca Romania este tara tuturor posibilitatilor!!!""